A. G. Secară, Historiai, Jurnal de călătorie, Necategorisite, Safe and Wild

O Carte care vă priveşte cu Iubire…

scan0139…Omul, ca fiinţă platonică a cavernelor şi a subteranelor, poate vorbi, probabil (singur întru colţul acesta de univers ori plurivers), cel mai bine despre absenţa şi căutarea Luminii.
Corpul energetic despre care vorbeşte nu numai R.S.Ruba este gata să strige nostalgic după Lumina adevărată.
Scrie scriitorul (p.171): „Lumina e mai puternică decât trecerea timpului. Fiinţa noastră o absoarbe în celule, nu ştiu unde, în ADN, fiindcă ea nu ţine numai de memorie. Iată, ca dovadă, reprezentările mele vizuale: ele se produc obligatoriu înaintea ochilor îndreptaţi asupra lumii, nici vorbă să răsară înăuntrul craniului. Imaginile generate spontan se situează numai în bătaia (…) fantomei privirii. Dar se alcătuiesc toate în afara mea, din materie luminoasă, oricât de intens colorate sau de stinse ar fi ele.”

Şi poet deosebit de înzestrat (am avut ocazia să scriu despre „Graţia/Dizgraţia”), Radu Sergiu Ruba reuşeşte să folosească şi metafora când te aştepţi mai puţin, dar aşa cum trebuie pentru ca o proză să aibă sclipirea luminii autentice: de pildă, povestind despre o fotografie de-a sa de la patru ani, îndrăgită atât de mamă, care o păstrează înrămată, dar şi de Nicole, într-un album de unde „o scoate din când în când ca s-o contemple şi să cadă pe gânduri… Dar şi pentru ca fotografia, simt asta, în imposibilitatea mea de a o face, s-o contemple pe ea.” (p.159).
Ei bine, cărţile lui Radu Sergiu Ruba (mă refer şi la „Demonul confesiunii”, pe care l-am citit după „O vară…”, deşi îl aveam mai demult), simţim şi noi, ne privesc şi cu toţi cei o mie de ochi ai scriitorului, arătându-ne nu numai aşa cum suntem, ci poate un pic mai buni, mai luminoşi, mai însufleţiţi, mai cu duh care va să zică, poate mai dornici să credem ceea ce ni se spune în capitolul „Zânele lui Zarathustra”…

Deşi finalul capitolul pare surprinzător, fratele lui Borges declarând că s-ar târî, s-ar întoarce cu orice preţ „la mocirla acestei lumi, caldă, plină de miasme şi miresme”, dacă ar putea, noi ghicim că este vorba doar de dragostea pentru tot ceea ce ne face oameni aici, în lumea noastră, mai ales dorul pentru fiinţele fără de care nu ne simţim întregi…
Da, ca să nu o mai lungesc, dacă închideţi ochii, veţi vedea cum cartea asta vă priveşte cu iubire, că doar Lumina, de care tot am zis, este Iubire…

a.g.secară

(fragment dintr-un text mai amplu, ce urmează să apară… undeva)

Cartea va fi lansată curând şi la Galaţi, la începutul lui decembrie, la Librăria Humanitas.

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s