A. G. Secară, Căprioare, Safe and Wild, Turism, Whatever

Când Anna Karenina (ori Siberia) c’est moi…

scan0067(Nu numai despre sufletul rus!)

Poate exagerez. Cu siguranţă, Lev Tolstoi nu a spus precum „vărul” Flaubert. Poate nici subsemnatul nu a spus vreodată că Anna Karenina c’est…lui. Poate doar vreo prietenă de-a lui.
Dar poate că Pavel Basinski a spus că Lev Tolstoi este chiar el. Mai ales după ce s-a documentat şi a scris cele aproape 550 de pagini ale non-conformistei monografii a unei… fugi de acasă. O fugă-mască în spatele căreia stă adevăratul Lev?
Dar dacă este şi monografia unei căsnicii!?
Răscolind jurnale, mai mult sau mai puţin intime, scrisori, citind şi recitind Opera, presa vremii şi câte şi mai câte (printre care şi ce au mai scris alţii despre Tolstoi), Pavel Basinski a publicat o carte în 2010 care a ajuns azi la zece tiraje (probabil în Rusia lui Putin, că nu prea rezultă clar din prezentările apărute pe coperte şi în interior. Dar aceasta, ca şi premiile, contează, interesează cel mai puţin!).
Pe (probabil) toţi (asta dacă nu bravăm prea mult) ne interesează… Mântuirea! Şi implicit Raiul!
Şi atunci… de ce să fugi din Rai?
Dar oare ce înţelegem prin Rai?
Sau oare de ce să spui că Lev Tolstoi, bătrân (82 de ani), după 48 de ani de căsnicie (adică aproape 50, pentru cei căsătoriţi de curând ori încă NE), vrea să fugă de lângă îngerul de nevastă? Să ştiţi că era aceeaşi nevastă de 48 de ani, ca să înţelegeţi mai bine!
Dar oare n-a fugit Lev (Leul) oare şi mai devreme?
Adică n-a fost el ispitit? Dar oare cine nu a fost ispitit cu o fugă sănătoasă de acasă? Ca să o fac pe inocentul, de la Tom Sawyer încoace! Că Ulisse n-o fujit d-acasă, s-o dus la răzbel, mamaie!
Pe inocentul, oarecum, dacă nu chiar pe provocatorul, o face şi Pavel Basinski, când scrie: „Cei care s-au ocupat de biografia lui Tolstoi au remarcat trei evenimente care i-au influenţat cursul vieţii, dar, nu numai atât, i l-au schimbat radical, i l-au întors cu o sută opt zeci de grade. Acestea au fost căsătoria, transformarea în plan spiritual de la sfârşitul anilor 1870 – începutul anilor 1880 şi plecarea de la Iasnaia Poliana.” (p.157)
„Plecarea de la Iasnaia Poliana” ar fi… fuga din rai!
Dar comparatistul rus pune în balanţă alte evenimente: plecarea în Caucaz, campania militară de la Sevastopol, moartea fratelui iubit, spaima de moarte, moartea timpurie a celor mai iubiţi copii (a avut 13, i-au murit prematur 6!). Toate acestea, după Basinski, ar conta mai puţin decât cele trei enumerate mai sus! Şi dacă mă mai gândesc şi la afurisirea, excomunicarea din partea Bisericii şi la „diavolul gloriei pământeşti”, la care se gândeşte orice scriitor sau, mai ales, orice scriitoraş!
O.k.!
Revenind la o altă întrebare pusă mai sus („N-a fugit oare şi mai devreme”, măcar cu gândul), (răspund prin) Pavel Basinski detaliază într-un subcapitol intitulat „De ce a fugit Părintele Serghi?”…
Acum să nu mă întrebaţi cine a fost „Părintele Serghi”!
O povestire de-a lui Tolstoi, nu? Având „sufletul, adică ideea centrală, nu în motivul de suprafaţă al fugii părintelui Serghi, ci cauza profundă a retragerii lui din lume.” La pagina 59 se adaugă, conform firului raţionamentului: „Nu, Tolstoi n-a plecat de la Iasnaia Poliana numai ca să scape de tensiunile din familie şi să ducă o viaţă simplă. A plecat sau a fugit de diavolul gloriei pământeşti, a vrut să scape de oamenii care îşi manifestă prea strident dragostea şi ura – n.n. la el la conac era un adevărat pelerinaj! – , făcându-l să sufere şi să-şi dorească să ajungă un bătrân nebăgat în seamă. În „Părintele Serghi”, terminată în anul 1898, cu mai mult de zece ani înainte ca el să dispară de la Iasnaia Poliana, se gândise la o faptă ieşită din comun, îşi imaginase o dispariţie foarte originală la prima vedere, dar, de fapt, experimentată de secole, care să nu-i sporească gloria, ci să-i anuleze fosta măreţie şi falsa sfinţenie.”
Ei, bine, fostul prinţ Kasatski, călugărit, ispitit de femei, alege să dispară… în Siberia!
Şi dacă totul ne este deconspirat după nici 60 de pagini, atunci… cu ce o să ne mai răsfăţăm în restul de 500?
Oare bătrânul Tolstoi chiar voia să ajungă… în Siberia?
Oare sufletul rusesc, arhetipul, nu tânjeşte mereu să… se retragă pentru totdeauna în Siberia? Dar nu înainte de a îneca întreaga lume în votcă, zacuscă, castraveţi muraţi, batog uscat, icre negre, borş (de putină!?), nu înainte de a săruta pe gură întreaga umanitate şi de a trage ţacă Morţii precum Ivan Turbinca!?
La urma urmelor, cu iubirea de oameni nu te joci şi de la al patrulea borcan de votcă, distincţia dintre puritate şi desfrâu este cam greu de făcut!
Cam de aici o să reluăm firul discuţiei…

a.g.secară,
între două ceaiuri la Librăria Humanitas Galaţi

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s