A. G. Secară, Guy Montag’s books

Un roman deloc cansado: Moby Dick fără Moby Dick…

Qermessa

( La prima lectură: între roman-foileton şi capodoperă – „Quermessa”, de Victor Cilincă )

O femeie spaniolă a secolului al XVIII-lea (deşi ar putea fi în orice timp al terorii, chiar şi într-un viitor post-apocaliptic) îşi caută fără să ştie sufletul, iar sufletul este, poate fi o balenă albă… Dar ce este o balenă, se întreabă un personaj neimportant, un băieţel, spre finalul cărţii unde diferenţa dintre viaţă şi moarte este precum aceea dintre un fir alb de aţă şi unul negru la venirea înserării, după cum spun arabii…
Doar Victor Cilincă ne transportă în lumea dură a mărilor şi oceanelor, a piraţilor, corsarilor, beduinilor, dezmoşteniţilor, prima frază ( „Call me Ishmael!”) chiar aducându-ne aminte de începutul romanului lui Melville! O lume a marinarilor (oamenii fiind împărţiţi în buni, răi şi marinari, adică nişte fiinţe aproape dincolo de bine şi de rău!), soldaţilor şi negustorilor (şi de sclavi), pentru care un om poate fi doar un drum ( Acesta este finalul de carte, grăbit oarecum, doar romanul foileton trebuia să se sfârşească odată în paginile cotidianului „Viaţa liberă” – acolo a fost publicat între 24 iulie 2010 şi 5 iulie 2013 – : „Un om este un drum!”) iar existenţa o quermessa cu începuturi şi finaluri, la nesfârşit!
Iar în această lume, când eşti femeie, trebuie să te reinventezi, dacă nu vrei să fii doar o sclavă, cu tot ceea ce presupune termenul, sau, în cel mai fericit caz, vorba vine, o prizonieră de lux!
Respectabila contesă Isabella de Maljunction din Cadiz rămâne văduvă şi posesoare a unei epave de galion cam în acelaşi timp, devenind şi proscrisă cât de curând. Singura soluţie este o fugă din Spania, evadarea miraculoasă având loc chiar pe acea epavă, în timpul unui atac al piraţilor asupra Cadizului…
Tot ceea ce urmează este aventură, dar oarecum în maniera în care un Kafka ( Corabia-epavă este un castel sui generis, dar fără prea mulţi funcţionari; poate fi un minister al crimei), Dino Buzzati sau un Proust ar scrie despre… aventuri sau cărţi cu aventurieri. Nu degeaba cartea se subintitulează „Mirodeniile minţii”!
Trebuie să mărturisesc că mă aşteptam la ceva frivol, bine, evident, cât poate fi Victor de frivol (ţinând cont cât de documentat scrie el, existând chiar pericolul căderii în didacticism, ocolit mai elegant decât un abordaj realizat de către nişte femei/fete disperate, dintre care cele mai multe trebuiau să se călugărească, fiind aproape adolescente!), în genul cărţilor pentru tineret! Surpriza este aproape colosală, ca atunci când cineva s-ar aştepta ca lecturând „Moby Dick” să găsească doar aventură sau asediind „Castelul” cehului ori „Citadela” lui Saint Exupery (sursă de inspiraţie şi el, prin misterioasa şi totuşi existenta aşezare „Cansado” – din Mauritania – , acesta fiind un alt titlu pe care autorul l-ar fi ales pentru carte), să spere că va avea parte doar de lupte!
Este un text al nostalgiilor de tot felul! Ale vremurilor când puteam citi (fără complexe) cărţi cu şi despre piraţi, ale vremurilor când am fi putut fi piraţi şi noi, ale iubirilor imposibile, ale scufundărilor (Victor a fost şi scafandru şi în carte apar şi scufundători, ba chiar un posibil alter ego mai consistent al autorului, este de găsit într-un gălăţean rătăcit, luat rob de către turci şi ajuns pe la Tangerul Atlanticului!), ale vieţilor netrăite şi ale morţii: în afara uciderilor, uneori aparent sadice, destul de numeroase (şi fără de milă faţă de unele personaje, unele chiar deosebit de pitoreşti), două schelete îţi pot rămâne mai mult în minte: acela al unui papagal (probabil vorbitor, observă cu umor detaşat autorul, cum se întâmplă deseori, rareori, foarte rar, uşor deplasat) dintr-o cuşcă şi acela al unui cal salvat de la înec de către moldoveanul nostru Alisandru (personaj care este şi scăpat de sub control… editorial, apărând prima oară brusc pe la pagina 147, inexplicabil, intrând firesc abia câteva zeci de pagini mai departe!), dar care este pur şi simplu descărnat de către o furtună în deşert!
Victor Cilincă, misogin moderat (citează din Talmud, totuşi, că „Dumnezeu numără lacrimile femeilor”), este aici, poate mai mult decât în orice altă carte a sa, ispitit şi de spiritul marchizului de Sade, dar şi de spiritul femeilor fatale din romanele noir: aşadar, avem un roman noir piratesc, cu o femeie la început de o inocenţă (aproape fatală şi ea!) monumentală (conform legilor societăţii spaniole burgheze din epocă, era mai mult închisă în casă, atât ca fecioară, cât şi ca doamnă), care devine, în urma încercărilor, de un cinism demn de o hienă (după cum se sugerează voluntar sau nu pe undeva), mulţi dintre apropiaţi murind doar pentru că aşa i se păruse ei că ar scăpa, dacă nu cu onoarea nepătată, măcar cu viaţa. Moldoveanul o caracterizează, într-un dialog cu una dintre viitoarele victime ale dorinţelor sale ucigaşe, născute din disperare, dar poate şi din instinctul de criminal al oricărui om ajuns în situaţii limită, astfel: „… ieu zic că aiastă muiere nu face nice câtă umbra ei călcată în copita calulului! Nu are inimă şi nice privire blândă, e prea semeaţă, fără a cunoaşte miezul lucrurilor şi mila! Când o să fie şi ea răpusă, nimene n-o prohodi-o…!”
Cert este că Isabella ajunge să fie şi iubită, nu numai pângărită, chiar şi având, după o luptă, un singur ochi, devenind un fel de Milady Rochefort! Pentru copilul pe care ajunge să-l poarte în pântece (scuză oare!?), va ajunge să-şi vândă oamenii (e drept că aici era o posibilă rivală în dragoste!) zâmbindu-le!
De altfel, Victor jonglează cu elemente ale romanului de capă şi de spadă (incluzând şi piraţii clasici aici; ba chiar dedică cartea doamnei Fanny Van de Grift Stevenson, soţia şi muza autorului „Insulei comorii” ori „Răpit de piraţi”), făcând cu ochiul însă şi cititorului mai rafinat, ca să nu spun mai harnic, aşezarea Cansado fiind oarecum „oraş” înfrăţit cu Macondo, un exemplar din „Don Quijote” fiind folosit pe post de Biblie la jurămintele celor care nu ştiau carte, având loc şi întâmplări demne de romanele fantastice, o zi putând deveni, ca în poveşti, un an întreg!
Revenind la Isabella (indirect), pentru că tot spuneam că ar trebui să scrie şi un roman de dragoste, „Quermessa” este şi un roman de dragoste (atipic). Întrezărim femeia ideală a unui… marinar (a fost şi marinar Victor!), adică (şi) un harem întreg, deoarece cui altcuiva i-ar veni ideea să caute un echipaj feminin într-o mănăstire, iar apoi să moară (sau să dispară) fetele acelea aproape toate!
Din acest roman (şi) cu piraţi (atipic şi el) se simte „mirosul lui Dumnezeu”, „care întotdeauna vine dinspre mare” (p.41), însoţind „Sarea, soarele, catranul, cânepa arsă, peştii uscaţi, scoicile putrede, lemnul încercat al corăbiilor, izul prostimii”, dar şi sângele şi mierea condiţiei umane (poate nu întâmplător romanul începe cu povestea „inventării” unui soi de vin ca mierea), sângele care este trup şi/sau demon al speranţei că poate şi mâine este o zi (Scarlett O’Hara poate fi o altă referinţă pentru Isabella!), o zi în care poate chiar vom putea va fi mai buni şi ne vom putea retrage într-o Martinică oarecare (unde par să ajungă, într-un final care poate va fi scris, tatăl şi Isabella, mama copilului care încă nu se naşte), ca să cultivăm arborele de cafea, renunţând să mai fim piraţi ai vieţilor celorlalţi, dar mai ales ale propriilor noastre fiinţe!
Încheierea propriu-zisă a cărţii, nu cea bănuită, ne-o prezintă în două scene pe malul Oceanului Atlantic, pe ţărmul african de la Cansado („Obosit”, în limba spaniolă), pe Isabella zâmbind, de data aceasta curat, chiar dacă în faţa unei comori prea omeneşti, aşteptând să fie luată de omul ei (dispărut), adică aşteaptă întoarcerea lui… Butelia den steclă verde cu mesaj care se rostogoleşte în valuri la picioarele ei poate fi semnul unui nou început!
Pentru melomani mai facem o precizare: autorul sugerează să se citească aventurile Isabellei pe acordurile Suitei spaniole Opus 47 de Isaac Albéniz!

adi george secară

Foto: Tudor Șerban

Editare foto: Simona Andrei

 

Efect secundar 12 (4)

Efect secundar 12 (3)

Efect secundar 12 (2)

 

Efect secundar 12 (1)

 

 

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s