Elena Parapiru, Whatever

La dreapta Simonei Andrei SAU Noi două şi Laura Stoica, că Alex Velea pleca

efect-secundar-1

O94A6902

La dreapta Simonei Andrei
SAU
Noi două şi Laura Stoica, că Alex Velea pleca

Nu pot fi mai fericită decât atunci când îi vin Simonei idei. Cică, hai, sâmbătă-mâine mergem în satul Traian, este un conac mişto acolo, ruine, ai să vezi. Tu ia rochia verde, nu le lua pe ale scurte, de produs, pe care ţi le-ai cumpărat când am mers la shopping.

Mda, mă dezumflu patriotic, ce dracu’ ai cu rochiile scurte; adică ruinele şi picioarele nu merg împreună? Merge şi gara Fileşti, mă asigură cu nasul lipit de display-ul aparatului foto. Fuck, iar mă ia la mişto.

Marlene

Cu ea fumez când merg cu maşina. Cică nu o deranjează. Drum drept, păr în gură, mişto, Hollywood, uite-ne că venim. Din spatele ochelarilor de plastic fumuriu mă şi văd scrumând blazat; ah, ce aer cool am, gândesc fulgerător.

Rămân preocupată să fiu Marlene Dietrich, aşa că dau să scot mâna pe geam să umfle vântul arsura, şi frig cu nădejde o bucată pumn cu ţigară în fereastra trasă până sus, zici că aveam scut de protecţie activat. Umplută de jar şi Dumnezei, mă scutur din mers şi mai fac odată. Identic.

Sufocată de râs, Simonei îi ţâşnesc lacrimi mute.

100

Ajungem, facem constatarea, da, ruina-ruină, ăştia ce făceau acum o sută de ani, pe vremea asta? o ia pe Simona jocul de-a amintirile neavute.

Puneau un argat să ne dea afară, o asigur, cică primim decât joia, căraţi-vă, conaşul doarme.

Shooting

UNDE EŞTI? răcnesc diafan dând târcoale ruinelor. „La dreapta”, răspunde imperturbabil Simona.
(dinăuntru)

Ei, căcat, eşti la dreapta, zic tare şi o aud râzând.
(da, tot dinăuntru)

„Mă, dacă nu sunt la dreapta, încearcă la dreapta”, mă direcţionează vocea, uşor plictisită.

Înaintez vânjos, suflecând până la brâu – şi peste blugi – rochia neagră, lungă şi pentru care mi-am închiriat sufletul şi nu numai. Aparent, nici una dintre drepte – cea primară şi cea opţională – nu se regăsesc în locurile tradiţionale.

Cărămizi & ciori

Căci Simona stă ea dreaptă – ca să vezi –, fix în mijlocul palatului compus din cărămizi şi ciori cretine, că de-aia par aşa de mişto speriată în unele fotografii. Care pozat, că mă termina cu nervii când le apuca pe nebune zburatul.

Fată, de ce nu spui că eşti la dreapta? o chestionez smulgându-mi artistic tenişii şi umplându-mi tălpile cu scaieţi. Şi nici nu mă bagă în seamă: Stai acolo, mă mână ca pe oi. Aici? Mai la dreapta, precizează doct.

Parcă mai încape discuţie.

Ordinea priorităţilor

Beton arta, beton bărbaţii pe care nu îi iubim, beton să zaci cu ochii umpluţi de Dunăre brăileană, amândouă murdare de praful luat dintr-un colţ de conac în care nobilii făceau sex, că erau mai sătui ca Alex Velea şi Laura Stoica de minciuni despre dragoste şi suflete-pereche.

Unde bem? întreb în timp ce volănesc prin oraşul vecin. Mergi pe lângă spital, zice Simona. Spitalul de ţăcă? Elena, nu zice aşa, ferească Sfântul. Da, mă, aşa-i, recunosc: da’, în ordinea priorităţilor, noi şi dacă ne tâmpim cu acte, măcar să zică poporul că ce poze mişto avem.

Chicotim cu soft-box-ul natural în cap (de ce să spun nori când pot să fiu şmecheră), pe când Velea începe să se văicărească în difuzoarele terasei. Mamă, ăsta şi-a luat-o nasol de la tipă, cică el pleacă definitiv, hai pa.

Elena Parapiru
Foto: Simona Andrei

efect-secundar (1)

efect-secundar (2)

efect-secundar (3)

efect-secundar (4)

efect-secundar (5)

efect-secundar (6)

efect-secundar (7)

efect-secundar (8)

Advertisements
Standard

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s